14 % din viata...

Joi am avut o mica revelatie. Mi-am dat seama ca in ultimii 3,5 ani nu am fost in centrul (vechi al) Bucurestiului, in timpul unei zile de lucru (chiar in timpul zilei, nu seara/noaptea :P) . 3,5 ani reprezinta 14% din viata mea. Cam trist... Revelatia a venit bineinteles, deoarece joi am facut acest lucru... a fost minunat :D.

In aceeasi zi minunata, am fost la teatru. Nu fac asta prea des... Am fost la pseudo-piesa Toti cinci. 25 RON foarte bine investiti. Poate o sa merg mai des...

*

(* se pare ca initial, piesa se numea altfel)

Pentru ca si indie-ul poate sa fie blasfemic.

Iata ca a venit vremea pentru o noua recomandare cinematografica...
No One Knows About Persian Cats [Kasi az Gorbehaye Irani Khabar Nadareh] este un film iranian despre miscarea underground a muzicii moderne... in Iran. Pt. ca nu ma pricep la rezumate, va redau continutul filmului printr-un copy/paste din wikipedia:

The film follows two young musicians (Ashkan and Negar) as they form a band and prepare to leave Iran shortly after being released from prison. The pair befriends a man named Nader (Hamed Behdad), an underground music enthusiast and producer who helps them travel around Tehran and its surrounding areas in order to meet other underground musicians possibly interested in forming a band and later leaving the country. The film highlights many of the legal and cultural challenges independent musicians and generally the Iranian youth face in Iran's severely confined government.

Filmul e interesant si relativ amuzant. Modul in care e filmat il face sa para optimist desi subiectul tratat este, privind per ansamblu, cam trist. Din pacate mai multe nu prea sunt capabil sa scriu despre acest film, asa ca mai bine tac si va las sa-l urmariti.

Iar daca va intrebati cum am dat de el, raspunsul este simplu... in februarie va concerta la Bucuresti (11.02.2011, Club Control) formatia Take it easy hospital, iar membrii formatiei apar in film.

...his art looks like everyone else's

Ieri am avut deosebita placere sa vad Exit Through the Gift Shop, filmul lui Banksy despre un anume Thierry si arta stradala (grafitti & co). Pentru ca mi-e greu sa scriu un post mai lung de 5 fraze, iar prin orice as spune as divulga prea multe, voi termina cu acest post imediat dupa punct.

Glenn Jones = ?

Cine dracu' e Glenn Jones? ...pai, Glenn Jones despre care vreau sa scriu cateva randuri nu este nici cantaret de r&b/soul nici membrul fondator al unei formatii dubioase. Glenn Jones aka GLENNZ este THE SHIT. El este un maestru al desenului vectorial si se prezinta asa: "a freelance graphic designer and illustrator based in Auckland, New Zealand. Glenn from NZ = GLENNZ. After a few years success designing tees at Threadless.com,I joined some US based friends to create my own range of T-shirts, Laptop Skins, Calendars and Free iphone Wallpapers at GLENNZ TEES. I also have a range of Greeting Cards and Limited Edition Art Prints which are available from this site.".

De acest Glenn Jones am aflat bineinteles de pe feed-ul "cool" via Recommendations de la Google care a link-uit un interviu cu respectivul. Pagina lui o gasiti la adresa http://store.glennz.com/ Aici tot ce face este sa-si vanda operele pe tricouri/calendare/alte cacaturi, dar cu toate astea merita vizitat. Asa ca dati click si explorati, eventual poate cumparati si un tricou... si mi-l faceti cadou.

Recitind ce am scris imi dau seama ca sunt un adevarat sensei in a-mi exprima admiratia si a analiza arta.

Opere de arta

Sambata seara am fost ca tot bucuresteanu (...) la muzeu... la Muzeul National de Arta Contemporana mai exact. Aparent pare o idee proasta sa astepti o ora ca sa intri la un muzeu, dar cum e tot una daca stai in carciuma sau la coada, am asteptat.

Asteptarea a fost nesperat de bine rasplatita, deoarce printre multele pseudo-opere de arta am gasit si urmatoarele:

1.) Multimea desenata pe perete (denumirea este data de mine)

Aplicatia practica este clar sesizabila - oricine isi poate desena acasa propiul lui grup de protestatari, admiratori sau pur si simplu pleava. Cu alte cuvinte ne-a deschis ochii, noua, plevei reale.

2.) Lightbox sequencer 2.0

Sequencerele aveau trei carcteristici importante, care le faceau cele mai interesante "piese" expuse: cantau, li se aprindeau luminite, erau interactive. Se pare ca au fost concepute de un anume Jonas vor Werk, iar cu un astfel de nume n-ai cum sa nu fi altceva decat un artist. Mai multe despre sequencere gasiti aici: www.jonasvorwerk.com